Viscol

Noaptea întreagă ,                                             
vântul bezmetic
a înfricoşat
stelele de omăt
şi le-a risipit
care-ncotro . 

Crengile
s-au zbătut să-şi adune
cununi diamantine.
Acum se roagă

către Înalt.

Indiferentă , Luna         
meditează în trecere
la frumuseţea ei
schimbătoare.

Iar eu...
Veghez ca o torţă
clipa în care vei veni

să mă iubeşti

şi aprind

poarta de Răsărit a Cerului ,
să-ţi lumineze drumul
pentru încă
o zi.