miercuri, 26 ianuarie 2011

Trist



Trist parfum înalţă la cer glicina
Ca un vis al florii spre mai albastru.
Orele-n canon plâng aceleaşi ritmuri,
                               Vremea e alta.

Armonie neauzită, caldă ,
Scaldă miezul sinelui ce devine
Sclav al melodiei cu infinite
                               Sensuri subtile.

Regăsesc în Cosmos tiparul celei
Care încă sunt , dar ascunsă lumii
Fără har  şi fără ştiinţa vieţii ,
                               Fără iubire.
Trimiteți un comentariu