duminică, 22 aprilie 2012

Copacul



Imberb , semeţ , cam fâstâcit
De-ale zefirului dulci şoapte ,
Pătruns de-un dor nelămurit
Iscat aşa , cam peste noapte ,
Copacul meu a înflorit .


Dantelăria de opal
Din firul sevei fin urzită ,
Imită straiul hibernal
Topit la cumpăna vestită
De orologiul sideral .


Timid , în zori m-a mângâiat
Cu o mireasmă delicată ,
Un dulce-amărui ciudat
De spirit verde ce aşteaptă
Să fie-n sâmburi întrupat .


Niciun cuvânt n-a  fost rostit...
Doar aerul vibra pe-o strună .
Petalele au tresărit
Şi-n păr mi-a împletit cunună
Copacul meu îndrăgostit .



miercuri, 11 aprilie 2012

Aşteptare




Prima petală
cu greu se desprinde
purtându-mi gândul
în lină plutire:
„Mă iubeşte…”
Lacrimă însângerată,
„Nu mă iubeşte”
află tainic ascunziş
în braţele ierbii-nalte.
Una câte una,
se aştern în juru-mi
înfocate „Da” şi „Nu”,
fiecare cu a ei menire.
„Mă iubeşte!…”
destăinuie catifelat
cea din urmă.
Tocmai atunci, pasul tău
neştiutor striveşte
inocenta creaţie,
ochii
cărora le-am dus dorul
spun
tot ce-aş vrea să ştiu iar
sacrificiul
devine pe dată
un joc inutil.