Port şi-acum pe umăr , fierbinte , urma
Mîinii dragi , mesajul dorinţei tandre .
Negrăită , însă , de-aceea mult mai...
Fermecătoare .
Dulce adiere , sărutul vine
Ca nectarul înrourat , ca fructul
Parfumat şi alinător al setei
Pustiitoare.
Bat pereche într-o aceeaşi stare
Două inimi înlănţuite magic
De iubirea adevărată , simplă ,
Nemuritoare .
2 comentarii:
Sau Visul Atractiei Universale, dupa cum noi suntem visul unui Creator.
Da,ai dreptate,suntem ceea ce şi-a imaginat, ce a dorit, ce a visat Creatorul dar mai presus de orice,suntem un mister pe care numai o mare VOINŢĂ ar fi putut să o exprime atât de palpabil, atât de frumos şi de inexplicabil în sărăcăciosul nostru vocabular uman.EL ne vrea minunaţi iar noi găsim în fiece moment o cale de a produce defecţiuni materiale (trup),mentale şi sufleteşti , probabil pentru a avea un motiv solid de a ne văicări, aşa, în vânt...căci , nici remedii concrete nu prea ne obosim să găsim...! E ca şi cum o statuie remarcabilă,ar alege să se descompună , să se macine prin propria voinţă şi în acelaşi timp să poată pretinde, într-un fel oarecare , că reprezintă momentul glorios al Creatorului ei. Asta, oricum ai întoarce-o,e o variantă a absurdului.
Visul există ; la el are acces tot omul; important ar fi să ne facem propriul vis frumos , cu gândirea , cu sufletul şi cu efemera noastră materialitate.
Trimiteți un comentariu