joi, 17 februarie 2011

Ca o piatră



Sunt ca o piatră nefolositoare
Desprinsă şi căzută din tării.
Cu aere de culme orbitoare
Am nimerit în planul unor vii
Şi preţioase pietre umblătoare.

Aştept de veacuri dalta creatoare ,
Cu meşteşug să-mi cizeleze chip
Deşi...nutresc ideea-ncântătoare
Că Timpul mă va transforma-n nisip
Şi-mi voi afla Destinul într-o Mare.

Molatic trup de scoică să îmi  fie
Culcuş grăuntelui din ce am fost ,
Să simt adânc tăcuta armonie ,
Să-nvăţ că suferinţa are rost
Şi să devin o perlă sidefie.

Visez steril o viaţă viitoare
Pe când pământul mă cuprinde lent .
Vreau să exist ! Cu ultima suflare
Compun un epitaf incoerent...
Ca orice piatră rece, gânditoare.

Trimiteți un comentariu