joi, 14 aprilie 2011

Perpetuum mobile




Aşa cum stai , cu irişi de argint
Netulburaţi în apa lor rotundă ,
Îmi pari demonic pentru o secundă
Iar eu , un Faust veşnic ispitit.


Înfăşurată-n teamă , ca în giulgiul
Iubirii care va muri cândva ,
Sigiliu pun pe pact chiar viaţa mea
Păcătuind cu fapta şi cu gândul.


Necontenit regret şi iar doresc ,
Ajung în pragul nopţii infinite ,
Mă-ntorc sperând la clipe netrăite...
Şi toate astea , fiindcă te iubesc.
Trimiteți un comentariu