duminică, 23 ianuarie 2011

De dor


Aseară, tot cu gândul plin de tine
M-am înălţat din trup în necuprins.
Un timp sublim, un loc de neatins, 
Un nicăieri de dincolo de lume. 


M-ademenea chemarea ta, în şoapte 
Născute-n mine din dorinţa-valuri,
Ca marea în furtună , prinsă-n maluri
De care se izbeşte orb în noapte.


Mă regăsesc sub pleoape şi sub tâmple
Şi-n inimă - alt ţărm în care sapă
Mareele iubirii, cât să-ncapă
Un gol ce-n ani cu ură să se umple.


Cu graţie, un ram cu albă floare
Se leagănă în ritm de vals stelar.
E solitară ca speranţa unui far, 
În hăul trist - o pată de culoare.   


În păr se prind aromele naturii,
Un bec imită Luna, ştrengăreşte,
Zâmbesc...Şi simt cu dor cum rătăceşte
Sărutul umbrei tale-n colţul gurii.


Trimiteți un comentariu