vineri, 21 octombrie 2011

Magica lăută












 
Ramuri golaşe                                     
umilite de vânt
cu vaier prelung                                     
se pleacă
sub biciul ploii
şi cer îndurare .


                    Parcă mai ieri ,                     
                    codrul era
                    o lăută magică
                    din care se înălţau
                    toate armoniile
                    unei lumi .

                                    
                                        Acum ,una câte una
                                        strunele-i ruginite
                                        se frâng chinuite
                                        de un scripcar nebun .

3 comentarii:

Flaviius spunea...

Emoții de toamnă - asta transmite această poezie în viziunea mea!

Goda spunea...

Chiar superba poezia ta de toamna, desi mie nu imi place toamna:d

http://myblog-lyrics.blogspot.com spunea...

Vă mulţumesc pentru că aţi poposit la blogul meu şi mă bucur că v-a plăcut. Vă aştept oricând cu drag.