De vrei cu-adevărat ...

Atunci când simţi că e prea grea povara drumului ales , fii înţelegător cu tine însuţi aşa cum nimeni nu va fi vreodată , acordă-ţi un răgaz de-odihnă şi-apoi , înviorat , porneşte să împlineşti ce ţi-ai promis !

Dedicaţie

                                Motto :  Iubesc viul în toată splendoarea lui
                                             şi îi sunt recunoscătoare
                                             pentru că m-a înnobilat
                                             cu titlul de  OM.

Era doar mugur orb atunci                                                            
Când începuse a visa
Dar viaţa-n el deja pulsa
În legea tainicei porunci .

Simţea pe creştet cald sărut ,
Tulburătoare mângâieri
Şi un îndemn de nicăieri
Cum e destinul neştiut .

Smarald să fie îşi dorea ,
Prin sine însuşi cizelat .
Strălucitor şi delicat
Coroanei , fala să-i redea .

Voinţa de-a se dărui
Sporea atât de pătimaş
Încât  fragilul muguraş ,
Deodată , frunză se trezi .

Trecuse pragul dinspre vis
Către menirea de a fi
Minunea verde-a lumii vii ,

Vremelnic strop de Paradis .

                                                                                     

Magica lăută

 
Ramuri golaşe                                     
umilite de vânt
cu vaier prelung                                     
se pleacă
sub biciul ploii
şi cer îndurare .


                    Parcă mai ieri ,                     
                    codrul era
                    o lăută magică
                    din care se înălţau
                    toate armoniile
                    unei lumi .

                                    
                                        Acum ,una câte una
                                        strunele-i ruginite
                                        se frâng chinuite
                                        de un scripcar nebun .