Ramuri golaşe
umilite de vânt
cu vaier prelung
se pleacă
sub biciul ploii
şi cer îndurare .
Parcă mai ieri ,
codrul era
o lăută magică
din care se înălţau
toate armoniile
unei lumi .
Acum ,una câte una
strunele-i ruginite
se frâng chinuite
de un scripcar nebun .
3 comentarii:
Emoții de toamnă - asta transmite această poezie în viziunea mea!
Chiar superba poezia ta de toamna, desi mie nu imi place toamna:d
Vă mulţumesc pentru că aţi poposit la blogul meu şi mă bucur că v-a plăcut. Vă aştept oricând cu drag.
Trimiteți un comentariu