Trup iubit cu patimă omenească...
Cizelată , desăvârşită formă ,
Cum de n-ai primit şi nobleţea firii ,
Aureola ?
Tu , Lumină , graţie absolută
Întrupată în frumuseţea simplă ,
Ai găsit o cale spre fericirea
Fără durere?
Plâng de dorul spiritului pereche
Lângă care viaţa e Paradisul.
Cel visat , pierdutul , necunoscutul
Pâna la moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu