Aşteptare

Prima petală

cu greu se desprinde

purtându-mi gândul

în lină plutire:

„Mă iubeşte…”

Lacrimă însângerată,

„Nu mă iubeşte”

află tainic ascunziş

în braţele ierbii-nalte.

Una câte una,

se aştern în juru-mi

înfocate „Da” şi „Nu”,

fiecare cu a ei menire.

„Mă iubeşte!…”

destăinuie catifelat

cea din urmă.

Tocmai atunci, pasul tău

neştiutor striveşte

inocenta creaţie,

ochii

cărora le-am dus dorul

spun

tot ce-aş vrea să ştiu iar

sacrificiul

devine pe dată

un joc inutil.