În acest moment desprins din Timpul viu ,
Din fluidul permanent şi absolut ,
Ce va fi , totuna e cu ce-a trecut
Printr-un Eu străin de gândul cenuşiu .
Ochii se desfată-n calme străluciri
Şi culori imaginate de zăpezi .
Sub hlamida lor zac putrede dovezi ,
Urme ale imperfectei omeniri .
Sunete subtile reproduc firesc
Armonia Cerului primordial
Şi-n auzul intim , murmurul coral
Domină vacarmul vulgului grotesc .
Sfâşiat de dorul unei mari minuni
Sinele se-nchide într-un cerc polar
Năzuind la jugul Carului stelar ,
La un Univers cu cinci dimensiuni .
