Iarnă . Ger . Atâta de frig e-n mine
şi e golul amplu precum... nimicul
dintre două sfere pierdute-n ceruri
necunoscute .
Carapace arsă cândva de doruri ,
zace azi uscată şi inutilă .
Nici în ea şi nici împrejur , simţire
nu mai există .
Haos mistic , umbra credinţei pure
mărgineşte aura lumânării
ce din focul inimii plânge ceara
trupului pustnic .
Singur printre oameni rămâne gândul
căutând o cale de echilibru .
Între datorie şi renunţare ,
doar compromisul .
Imagine:
glitter-graphics.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu