Aşa cum stai , cu irişi de argint
Netulburaţi în apa lor rotundă ,
Îmi pari demonic pentru o secundă
Iar eu , un Faust veşnic ispitit.
Înfăşurată-n teamă , ca în giulgiul
Iubirii care va muri cândva ,
Sigiliu pun pe pact chiar viaţa mea
Păcătuind cu fapta şi cu gândul.
Necontenit regret şi iar doresc ,
Ajung în pragul nopţii infinite ,
Mă-ntorc sperând la clipe netrăite...
Şi toate astea , fiindcă te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu